Sărbătorile de iarnă sunt cele mai așteptate de români. Toți se pregătesc intens și încearcă pe cât posibil să respecte tradițiile, inclusiv pe aceea conform căreia ar trebui să aibă un vâsc în casă în această perioadă.
În tradițiile europene, vâscul are un simbol aparte. Este o plantă care reprezintă curățenia spirituală, libertatea și armonia. Semn de bun augur al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, vâscul, căruia i se mai spune și ”creanga de aur”, este recunoscut acum drept simbol al sărbătorilor de iarnă.
Tradiţia răspândită în întreaga lume spune că cine se sărută sub această ramură va avea parte de iubire şi fericire. Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivitățile organizate de greci, iar, mai târziu, cu tradițiile primitive legate de căsătorie, acesta fiind un leac pentru fertilitate.
Celții au fost cei care au inițiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esență divină. În viziunea lor, cel mai prețios vâsc era cel crescut pe stejar — îl numeau ”lacrima stejarului” și însoțeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase. Druizii, preoții celți înveșmântați în alb, tăiau vâscul numai cu o seceră de aur, și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele.
Legenda spune că Balder, fiul zeiței norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din vâsc. Lacrimile albe ale zeiței l-au readus la viață, iar ea a binecuvântat planta. În alte legende medievale se spune că vâscul era atât de venerat, încât dacă doi dușmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care era vâsc, ei încetau imediat dușmănia și se împăcau spre cinstirea vâscului, a cărui putere magică o recunoșteau astfel.
În mod normal, vâscul trebuie aşezat deasupra uşii de la intrare, dar poate fi așezat și deasupra altor uşi din casă. Este de preferat ca vâscul să atârne aproximativ în zona de mijloc a uşii. Există însă şi zone ale țării unde se spune că domnişoarele ar trebui să-şi pună vâsc sub pernă, în noaptea din Ajunul Crăciunului, pentru a visa soţul hărăzit.
Tradiţia spune că vâscul aduce un plus de magie, în special când vine vorba de dragoste, viaţă și fertilitate. Atârnat deasupra uşii de la intrare, vâscul poate să aducă în casa respectivă noroc, bunăstare şi fericire. Există însă informaţii care arată şi că cei care se sărută sub vâsc ar urma să se bucure împreună de multe momente de iubire şi fericire.
Datorită substanţelor conţinute (acetilcolină), vâscul este de mare ajutor în tratarea hipertensiunii arteriale. Fiind bogat în flavonoizi, dar şi în vitamina C, vâscul este de mare ajutor atunci când ai răcit. Tusea este calmată cu ajutorul unei căni cu ceai de vâsc. Totodată, pulberea obţinută din această plantă, câte o linguriţă de două ori pe zi, creşte imunitatea.
Nu confundați vâscul medicinal cu vâscul de stejar sau mărgăritar (Loranthus europaeus), caracterizat prin: fructe de culoare gălbui-închis, de formă ovală, aşezate în formă de strugure, şi tulpini de culoare brun-negricioasă până la cenuşiu-închis. În general, vâscul creşte pe vârful bradului, teiului, stejarului sau frasinului. Totuşi, trebuie să fiţi atenţi pentru că bobiţele vâscului pot fi toxice.
SURSA FOTO: Social Media